Trece sau nu trece trenul meu pe-aici?
septembrie 28, 2009
Simt cum fosnesc frunzele de toamna sub talpile mele tinere, merg desculta prin vant, prin ciripit de pasari si printre amintiri. Sunt eu, padurea, eu iar, amintirile, tu si iar eu… Sunt de fapt proiectata in trecut, dar in postura de telespectator caci nu pot sa influentez in niciun mod sirul intamplarilor. Te vad venind, adresandu-mi cuvinte placute, ma vad pe mine in rolul fetei prostute care crede iar… te vad zambind siret si in cele din urma te vad plecand, fara niciun regret, fara nicio retinere; asa… ca si cum totul a fost de fapt concentrat in nimic.
Sunt la capatul liniei ferate asteptand momentul adevarului : Trece sau nu trece trenul pe-aici? …. Cu rucsacul in spate astept ca un bun voiajor sa vina si trenul meu… dar trenul meu se pare ca si-a schimbat ruta.
Ma intorc in padure, realitatea ma bate pe umar sub un castan batran si imi zice “Aici esti tu si acum, invata sa iubesti ceea ce merita iubit”. Actionez dupa impuls si dupa vorbele unui intelept; ma intind in mormanul de frunze ude , imi pun mainile sub cap si ma intorc la visul meu de toamna, din care usor usor incerc sa te sterg… 
