Toamna mea
septembrie 28, 2009
A venit toamna si toata lumea scrie despre asta, toata lumea o canta si toata lumea o picteaza. Eu in schimb nu cred ca pot incadra intr-un chenar perfect aceasta melancolie vesela, acest infinit taram de amintiri si aceasta iubire permanenta si neconditionata fata de Lume, caci iubesc acum pana si frigul de dimneata- da da! frigul ala care imi ingheata orice tesut, frigul ala care imi demonstreaza ca traiesc. Iubesc fosnetul de frunze si caderea lor lina pe trotuarele strazilor, iubesc culoarea Lumii si iubesc cel mai mult asfintitul…
Iubesc sa iubesc si -ca voi toti- iubesc sa fiu iubita…
Mi-as petrece ore in sir intinsa pe iarba urmarind norii, jucandu-ma cu ei si facand diverse forme. Elefanti, ponei, tigri si girafe caci asta imi aduce aminte de zilele copilariei cand plecand in cine stie ce drumetii ma intindeam pe bancheta din spate a masinii si ma jucam cu cerul.
Mi-as petrece ore in sir citind o carte buna sub un copac caruia ii cad frunzele, eu sub o fantana arteziana de frunze tomnatice. Chiar as iubi asta.
Mi-as petrece ore in sir contempland frumusetea, caci tot ce ne inconjoara poate fi numit asa. Trebuie doar sa descoperim si sa invatam sa iubim neconditionat ceea ce merita iubit si apreciat. Sa facem pasul asta, zic!
A venit toamna si toata lumea scrie despre asta, dar oare exista cuvintele potrivite pentru a descrie frumusetea ?
*** Poate fi considerata o continuare a ” Trece sau nu trece trenul meu pe-aici? ”
