Numai noua putea sa ni se intample!
septembrie 21, 2009
Incepe totul sa intre in normal. Pfiu!
Incep sa imi aud prietenele cantand, incep sa le vad zambind si ah Doamne, cat ma bucura asta. Iar ca bonus, guess what! incep si eu sa zambesc/glumesc/rad in hohote si da! sa redevin visatoarea de acum ceva timp… drept dovada azi mi-am uitat ghiozdanul la Simona acasa.
Cum s-a intamplat totul? Ei bine stiu doar ca prin apropiere de liceu am constatat lipsa unei greutati ce inainte atarna de umarul meu. Ma uit cu ochii mari si semi-socati la Simona si ii spun : Mi-am uitat ghiozdanul !
Iar apoi ii zambesc natang…
Ea m-a analizat timp de cateva secunde ca si cum ar fi crezut ca nu sunt constienta de ceea ce zic sau ca zic asta ca sa vad cum reactioneaza. ( Probabil isi inchipuia ca l-am ascuns … ee! s-a inselat )
Desigur ca s-a simtit nevoita sa ma insoteasca ( nu stiu daca a facut asta din lipsa de adrenalina sau pentru ca era casa ei acolo unde eu imi uitasem ghiozdanul ). Si uite asa eu si Simona alergam prin spatele blocurilor pentru a ajunge mai repede acasa , si uite asa ne amuzam copios asupra acestui incident, si uite asa ne repetam intr-una : Numai noua putea sa ni se intample!
Ps : Eu am ajuns cu bine la ora de geografie, Simona a intarziat putin la psiho…. si totusi saptamana a inceput tare bine, cu voie buna si cu o doza mare de ras.
Ma intreb oare ce se va intampla maine..
